Pui pe sticla

Hai ca am mai reusit si eu sa mai gatesc ceva: pui pe sticla. Si nu oricefel de sticla ci una de si cu bere neagra.
Reteta nu este una complicata, dar va voi da toate detaliile pentru ca ma gandesc ca "luati puiul infigeti-l pe sticla si bagati-l in cuptor" se poate extrage din numele retetei.
Sa ne pregatim:
2 beri negre - la sticla de sticla (nu pet, nu doza, nu alte inventii fantasmagoreice, REPET partea asta de retea nu este una pe care sa o citesti si sa iti zici "Eh!" dand din mana). Sunt doua beri pentru ca una o punem la mancare iar cealalta o bea bucatarul.
1 pui - mic, mare, potrivit, nepotrivit, cum vreti voi
orez - cat vreti sa mancati
4 catei usturoi
pasta rosii
putin unt
miere
un pliculet de curry
busuioc
sare
piper

Timp de preparare: ~ 1 jumate

Dificultate: pfuuuuuu... as vrea sa spun ca mica, dar cand ma gandesc la procesul de infigere a puiului pe sticla... cred ca medie.

Va anunt de pe acum ca puiul asta sexy pe care il vedeti pe sticla nu ajunge singur acolo. Poti tu sa vorbesti frumos cu el, dar nu o sa functioneze. Din proprie experienta, o singura persoana nu reuseste sa il puna ca in imaginea alaturata fara sa faca bucataria varza... asa ca, inainte de toate, invita un prieten pe la tine.
Presupunem acum ca toti prietenii s-au strans pe la casele voastre. Putem incepe.
Intai ne asiguram ca puiul nostru dragut nu are ghearele si gatul in interior. Desfacem sticla de bere, luam o dusca, fumam o tigara si gataaaa, acum chiar ne putem apuca!
Inainte de a deschide cea de-a doua sticla de bere, o punem sub apa calda, si o spalam bine de etichete si lipici. Punem intr-o tava adanca jumatate din continut (sper ca acest continut consta in bere). Restul, il lasam in sticla.
Luam puiul si ne chinuim 15 minute sa-l bagam pe sticla.
Acum arata ca in imagine. Dragut nu? Luam niste unt, si ungem un pic puiul. Il saram, piperam, punem busuioc si curry (din plin). In tava cu bere punem cateva bucatele de unt, curry, sare, piper si busuioc.
Punem sticla cu tot cu pui in mijlocul tavei, il bagam la cuptor si continuam sa ne bem berea.
Din cand in cand ne mai uitam la pui si il mai stropim cu sosul din tava.
Cand puiul pare gata (pielea are culoarea auriu inchis si este crocanta), punem la fiert orezul.
Curatam usturoiul, il punem intr-o oala micuta, cu putin ulei si il lasam la dustuit. Cand si usturoiul e auriu, punem pasta de rosii (cata pasta depinde de cat sos vreti sa faceti - eu va recomand muuuulta pt ca e foarte bun sosul, promit!). La toate astea, adaugati 2 lingurite de miere si curry dupa gust (dupa al meu muuuuult). Lasati totul sa fiarba si gata!
Scoateti puiul, scurgeti orezul puneti in farfurii, asezonati cu muuuuult sos - et voila!

Velbekomme!

Bors de miel

Da, stiu, tocmai ce a trecut Pastele si ma apuc si eu sa postez reteta asta. Acum, ori mai gasesti niste miel ratacit prin congelatorul tau, ori astepti pana la Pastele viitor. Dar nu ma intereseaza, eu de scris tot scriu reteta. Na!

De ce ai nevoie pentru un bors de miel ca la mama cui vrei tu acasa?

1 kg de carne de miel, din ce parti ale corpului vrei tu; acum iti poti folosi imaginatia, dar sfatul meu e sa folosesti acele parti care nu au asa multa carne, si pe care nu le poti folosi la friptura (picioarele, gatul, capul - asta daca ai inima tare si suporti sa vezi cum doi ochi caprui de miel te privesc din farfurie...)
2 legaturi zdravene de ceapa verde; daca insisti, se poate sa fie si 4 legaturi mai putin zdravene
3 galbenusuri de ou
300-400 g de smantana grasa
2 legaturi de leustean
1 legatura de loboda, alba (da, stiu, nici eu nu inteleg de ce oamenii insista sa sustina ca frunzele alea verzi sunt de fapt... albe) sau rosie sau ambele
bors dupa gust (daca se poate sa fie lichid, adica nu din ala praf la plic)
sare tot dupa gust

Pune carnea la fiert in apa rece, pe care la randul ei o pui intr-o oala, la foc mic. Fii atent! Daca folosesti bors lichid gandeste-te sa nu pui prea multa apa, ca trebuie sa incapa si borsul pe langa. Eu am uitat sa gandesc si uite asa m-am trezit cu frumusetea de ciorba impartita in 2 oale. Fumeaza o tigara, bea o bere, mergi cu cainele pana in parc sau gaseste ceva de facut pana cand carnea fierbe putin. Ai grija ca dupa ce a dat in clocot sa strangi spuma frumos, ca o gospodina constiincioasa ce esti. Dupa ce carnea pare fiarta bine si apa inceteaza sa mai fie apa si da semne a se transforma in ciorba de miel, e momentul sa pui si restul ingredientelor.

Taie ceapa frumos. Sper ca nu ignori codita verde si te gandesti sa tai numai partea alba. D-aia e ceapa proaspata, ca sa o folosesti integral! Adauga in ciorba. A se repeta aceeasi pasi si cu loboda si leusteanul. Acum sareaza si pune borsul, dupa gust. Eu o prefer foarte acra asa ca am folosit un litru si ceva de bors. Mai lasa sa fiarba un timp.

Daca vrei sa nu trantesti oase prin farfuriile musafirilor, ar fi o idee sa le scoti frumos din ciorba, sa le lasi la racit un timp, si apoi sa cureti carnea de pe ele si sa o pui la loc. Eu fac asta, pentru ca nu e tocmai sexi sa vezi pe cineva luptandu-se cu un ditamai osul si incercand sa fie politicos si sa nu se ajute, totusi, cu mana.

Inainte de a lua de pe foc, amesteca smantana cu galbenusurile si toarn-o in ciorba. Banuiesc ca trebuie sa repet pentru a 20-a oara: smantana nu se pune rece in ciorba! Cea mai buna metoda de a o incalzi e tot cu ciorba: toarna treptat cateva polonice de ciorba fierbinte in vasul cu smantana. Abia cand ti se pare ca are o temperatura acceptbila o poti pune in oala.

Mai lasa 10 minute pe foc, amestecand treptat ca sa nu ii treaca prin cap smatanei sa se taie.

Vorbele din batrani zic ca ciorba de miel e mai buna daca o mananci la o zi dupa ce ai gatit-o. Poti incerca... daca rezisti.

Bruschete tonno e cipolla

N-am mai scris de mult, deci mi-e lene. Mi-e lene, deci azi va prezint o reteta simpla. Logic, nu? Facem doar niste amarate de bruschete. Da, adica felii de paine prajite cu ceva pe ele... recunosc, nu e nimic complicat pe aici. Poti deja sa fugi sa citesti ceva mai interesant.

Cum, n-ai plecat inca? Atunci inseamna ca totusi trebuie sa iti zic cum faci bruschetele astea. Iti trebuie:

4 felii de paine taiate cat mai artistic
2 linguri de sos de rosii
cateva feliute de mozzarela
o conserva de ton
o ceapa mai maricica sau echivalentul ei in cepe mici
oregano

Si acum, ochii in patru, ca e foarte complicat! Ia painea, felie cu felie, si unge-o cu sos de rosii. Presara deasupra oregano, pune mozzarela si apoi ton. Taie ceapa julienne (da, da, asa... fuga la google sa vezi ce e aia) si pune deasupra. Acum da la cuptor pana cand s-a topit branza, rumenit ceapa si, pe scurt, bruschetele arata sexi. Pofta buna!

Friptura rece de vacuta

Nu ca ar fi o reteta tare complicata, dar ma gandesc ca friptura asta rece te poate salva cand nu mai ai idei ce ai putea pune pe o felie de paine. Unde mai pui ca e si mai sanatoasa decat mezelurile care se gasesc pe la noi. A, si o poti folosi ca aperitiv cand vin musafirii peste tine.

Acum, dupa ce i-am facut atata reclama, sa vedem cum se prepara. Ai nevoie de cata carne de vita vrei tu, de sare, piper si, eventual, un strop de ulei de masline.

Tai carnea de vita felii subtiri. Cat de subtiri poti - daca nu poti, te chinui! Feliile nu ar trebui sa fie mai mari decat, sa zicem, o felie de salam, asa ca daca bucata ta de carne e mai zdravana, le poti taia in mai multe bucati pana ajungi la marimea dorita. Acum, in functie de cat de tare ti se pare carnea, poti sa le si bati sau nu. Mie mi s-a parut o idee buna, pentru ca asa au devenit si mai subtiri. Da, stiu, am o obsesie.

Ia fiecare felie pe rand, da-o cu putin piper si aseaza-le intr-o oala una peste alta. Cand ai terminat, adauga apa cat sa le acopere, sare pana simti tu ca apa e suficient de sarata si o picatura de ulei de masline. La capitolul sare, ai mai fi avut varianta de a le presara pe fiecare in parte, insa nu e o varianta buna decat daca ai grija sa faci chestia asta cu ceva timp inainte de a le fierbe, ca sa aibe sarea timp sa intre in carne. Daca le presari si le pui imediat in apa... iti dai seama ce drum va alege sarea.

Acopera oala, pune-o la foc mic. Sper ca nu ti-e foame, pentru ca trebuie sa fiarba cel putin 2 ore. Dar si dupa ce a trecut acest timp, eu te sfatuiesc sa nu sari sa iei de pe foc, ci sa gusti intai, ca poate mai e nevoie de vreo ora, acolo. Foarte important! Apa se evapora! Da, stiu, nu suntem la chimie in clasa a 6-a, dar eu am uitat acest mic principiu si ghiciti cine mai spala si astazi oala arsa. As face chiar o adaugire: apa se evapora... mai repede decat crezi.

Daca totul a decurs conform planurilor si carnea e facuta, ia-o de pe foc, scurge apa ramasa si las-o sa se raceasca. Apoi o poti baga in frigider si folosi cand ai nevoie.

Bonus: Eu am mancat-o in felul urmator: pe o felie de paine prajita am pus unt, bucati de friptura si castraveti murati. Sa iti mai zic ce buna a fost?

Cum sa faci o galusca perfecta

Nu-i asa ca va place titlul? Probabil ca nu v-ati gandit pana acum la problema de-a dreptul existentiala a galustii perfecte, dar de asta sunt eu aici, sa filozofez culinar. Ca sa fie clar despre ce vorbim, ma refer strict la galustele care plutesc (sau, daca aveti ghinion, se scufunda) in supa, nu la cele folosite in alte mancaruri.

Bun, de ce avem nevoie pentru galusti?

in primul rand, evidenta-evidentelor, de supa; de preferat una simpla, de vacuta sau pui, ma bazez pe voi ca reusiti sa o preparati
apoi, de gris. Cat? Acum o sa va raspund cum ne raspundea si noua profesorul de matematica din liceu: ”NU STIU! Ce, vreti sa ma duc si sa scriu pe tabla ca NU STIU?”. Luati voi frumusel o punguta de gris si o sa va explic eu pe parcurs cand va dati seama ca a fost suficient.
2 oua
3-4 linguri de ulei
sare

In mare, ingredientele de mai sus se amesteca, si uite galusca! In mic, sa incercam cateva sfaturi:

• Incercati sa nu ignorati uleiul din reteta! Stiu ca exista si galusti fara grasime, dar nu sunt nici la fel de pufoase, nici la fel de gustoase.
• Momentul potrivit in care faceti galustile este dupa ce supa e gata si ati pescuit din ea tot ce nu va doriti sa lasati inauntru. Gata nu inseamna ca trebuie luata de pe foc, bineinteles.
• Ouale se bat bine si grisul se adauga treptat, amestecandu-se ca sa nu se formeze cocoloase. Problema esentiala a galustelor este insa urmatoarea: cum ne dam seama cand compozitia e suficient de groasa? Nu de alta, dar daca nu ne dam seama riscam sa producem niste galuste pe langa care o caramida va parea rezonabil de moale. Urmand legile lui Murphy, trebuie sa retinem ca atunci cand compozitia ni se va parea suficient de groasa pentru a forma o galusca, ea este cu siguranta deja prea groasa. Ca idee, nu trebuie sa fie mai groasa decat o smantana grasa sau, mai interesant, pentru a nimeri puteti incerca sa va prindeti intre degete lobul urechii si sa comparati ”densitatea” lui cu cea a compozitiei: ele trebuie sa fie identice.
• Daca sfaturile de mai sus nu va ajuta prea mult, incercati practic. Faceti o compozitie mai moale decat ati vrea si apoi puneti-o in supa cu o lingura. Daca se dezintegreaza, mai trebuie gris. Daca nu, e perfecta (asta daca nu e deja prea groasa, dar eu v-am spus deja sa o faceti mai moale decat vi se pare ca trebuie!).
• Este bine ca atunci cand puneti galustele in ea apa sa nu fiarba prea violent. Sau, si mai bine, sa nu fiarba deloc. Pentru asta puneti jumatate de pahar de apa rece in supa care fierbe si abia apoi galustele.
• Galustele se pun in apa cu ajutorul unei linguri sau al unei lingurite, in functie de ce marime preferati. Daca vreti sa va delectati cu ceva, va anunt ca imediat ce le puneti ele se duc la fund dar, la un moment dat, dupa ce s-au umflat suficient, tasnesc intr-un mod foarte comic la suprafata.
  
• Ca sa iasa cat mai pufoase, este bine sa le ”speriati”. As putea sa va las sa tipati de cateva ori ”bau!” la ele, dar mai bine va explic pe bune cum se face de fapt. Dupa ce le-ati pus le lasati linistite pana cand supa da semne ca incepe sa fiarba. In momentul ala mai adaugati un pahar de apa rece. Se repeta procedura de inca doua ori si apoi se ia supa de pe foc. Nu va ingrijorati ca nu se fac, daca e buna compozitia vor fi fierte si fara sa dea in clocot. Bine, daca insistati, puteti gusta inainte de a lua de pe foc!
• Cu toate ca in general nu e necesar, va recomand totusi sa intoarceti din cand in cand galustele de pe o parte pe alta, ca sa nu riscati ca partea galustii care pluteste deasupra supei sa ramana nefacuta.

Va urez pofta buna, si daca mai stiti alt sfat practic pentru galuste, nu ezitati sa lasati un comentariu.

Retete asemanatoare:

Gulyas leves
Supa ”egg-drop”
Supa greceasca de pui

Spaghete cu fructe de mare

Sincer, eu preferam totusi fructele de mare gatite cu sos de smantana si iaurt, dar reteta asta se preteaza mai bine "mofturosilor" care nu sunt prea convinsi ca nu vor lesina cand vad o caracatita mica in farfurie, deoarece sosul este mai usor si putin acrisor, pe deasupra. Daca detii asa un specimen, reteta asta e numai buna sa ii obisnuiesti cu delicioasele fructe de mare. Si apoi putem trece incet-incet si la cele cu sosuri mai complicate.

Ce iti trebuie?

o punga cu fructe de mare amestecate (din pacate, am uitat ce gramaj avea a mea, undeva la 200-300 g)
2 rosii maricele (mancarea asta depinde mult de gustul rosiilor, asa ca ar fi ideal sa cumperi unele din piata, de la tarani... dar in anotimpul asta e cam complicat, e adevarat)
4-5 catei de usturoi
oregano
o lingura de ulei de masline, pentru prajit
sare, piper
si, bineinteles, spaghete

Cel mai probabil pe punga ta cu fructe de mare proaspat achizitionate scrie, la modul de preparare, sa le fierbi 10-15 minute si apoi sa le prajesti. Asta e momentul in care trebuie sa te gandesti serios daca sa nu te duci la producator, sa ii dai cu fructele in cap si sa il pui sa iti arate el ce mai ramane din ele cand le fierbe 15 minute! Asta pentru ca atunci cand eu le-am fiert si am incercat apoi sa le prajesc, tot ce ramasese dintr-un tip de fruct de mare erau doar niste firimituri mici, triste si fara niciun gust.

Avand aceasta experienta, de data asta am recurs la un alt mod de a le prepara: am luat o tigaie de teflon, am pus o lingura de ulei de masline si apoi am pus fructele de mare, decongelate dar nefierte. Cum au foarte multa apa (atat de multa incat o sa te miri de cat de multe pareau si cat de putine sunt dupa ce le-ai fiert), ele nu vor incepe sa se prajeasca de cum le-ai pus in tigaie, ci vor fierbe un timp in suc propriu, pentru ca doar la sfarsit sa se rumeneasca putin. Si uite asa, vor sfarsi procesul prepararii intregi si frumoase. Si, crede-ma, suficient de facute.

Recapituland, le pui in tigaia respectiva, cu o lingura de ulei si le lasi pana cand apa s-a evaporat. Atunci adaugi usturoiul pisat, lasi 3 minute sa se rumeneasca si adaugi rosiile taiate bucati mici. Mai fierbi putin, adaugi oregano, sare si piper si... sosul e gata! In speranta ca ai fiert deja si spaghetele, amesteci cu fructele de mare si servesti. Eventual, poti presara deasupra putin parmezan ras. Pofta buna!

Retete asemanatoare:

Spaghete cu ton si sos de rosii
Rechin cu ghimbir
Salata cu somon afumat

Salata de ton cu cartofi si ou

Din ciclul salate care nu contin salata, va prezint astazi ultima mea descoperire: salata de ton cu cartofi si ou. Nu cred ca mai este nevoie sa mentionez ca e si simplu de facut, pe deasupra. Ca de, d-aia e salata, ca sa amesteci cateva ingrediente si sa se cheme ca ai gatit!

Ingredientele care ne trebuie:

1 cutie de ton, dar iti recomand sa nu fie ton maruntit, ci ton bucati, pentru ca altfel se va amesteca cu sosul si cu restul ingredientelor de nici n-o sa-l mai gasesti in salata.
2 oua fierte, tari, taiate rondele. Sau feliute, daca insisti.
2 cartofi medii, fierti si ei, taiati in orice forma.
2 castraveti murati. Sper ca nu e nevoie sa mai zic ca si astia trebuie taiati, ca deja m-am plictisit.

Mod de preparare hiper-complex: amestecati ingredientele.

La capitolul sos ai de ales intre mai multe variante: eu am facut un sos de maioneza, smantana si usturoi (preparat ca aici). Tu poti face acelasi lucru, poti folosi maioneza simpla cu usturoi sau, daca esti intr-o etapa dietetica a vietii tale, poti pune un sos de iaurt cu usturoi. Am incredere in tine ca, orice ai face, tot buna o sa iasa. Pofta!

Retete asemanatoare:

Salata cu somon afumat
Salata de ton
Salata Cezar

Gulyas leves (Gulas)

Adevarul e ca, in Romania, cand spui gulas nu prea stii la ce sa te gandesti. Toti vor sari pe tine, explicandu-ti ca reteta de gulas din zona lor e cea mai si cea mai adevarata si mai buna. Incercand sa ma conving ce este, totusi, cu adevarat gulasul, am intreprins oaresce cercetari (inclusiv la fata locului, prin restaurantele din Budapesta) si am ajuns la urmatoarea concluzie: gulyas-ul simplu este o tocanita ce contine variate ingrediente, in vreme ce gulyas leves este o potentiala tocanita, transformata insa in supa prin adaugarea de mult lichid (de altfel, leves in maghiara inseamna supa). Aceasta din urma este foarte populara prin restaurantele din Budapesta si, cum visez la ea de un an de cand am mancat-o acolo, m-am hotarat zilele astea sa o prepar. Daca incerci si tu, vei vedea ce a iesit.

Avem nevoie de:

600 g de carne de vita (ideal ar fi sa fie putin mai grasa, ca sa dea gust bun supei)
3 rosii
1-2 cartofi mai maricei
2-3 morcovi
1 ceapa serioasa
1 ardei gras
1 radacina de patrunjel
1-2 ardei iuti
1 lingura de ulei de floarea soarelui
2-3 linguri de boia de ardei, dupa gust (se poate folosi boia dulce sau picanta, dar cu boiaua dulce nu va iesi un gulyas prea autentic, te atentionez!)
chimen, sare, piper
2 oua
faina

Ideal ar fi, daca ai, sa faci gulyasul intr-un ceaun ca sa fie cat mai gustos. Daca n-ai, n-ai, merge si o oala obisnuita. Intai taie ceapa cubulete mici si caleste-o intr-o lingura de ulei. Cand e gata - adica aurie, argintie, sticloasa sau cum vrei tu sa-i spui - adauga carnea si ardeiul taiat, amesteca, si mai caleste-le si pe ele pana se rumenesc putintel. Acum adauga boia din plin si amesteca. Ideea este ca si boiaua sa fie o idee prajita, dar fii foarte atent: daca o lasi prea mult devine amara!

Cand ai terminat aceste operatiuni complicate, adauga rosiile, pe care sper ca ai avut prezenta de spirit si le-ai taiat deja. Acum ti-as zice si eu cum citesc prin toate retetele sa calesti si rosiile, dar adevarul este ca nu pricep nici in ruptul capului cum pot fi calite niste rosii care imediat ce le adaugi in mancare lasa zeama si incep sa, evident, fiarba. Ma rog, trecand peste disputele terminologice, pune tu rosiile acolo, amesteca bine si mai lasa cateva minutele pe foc, iar apoi adauga apa cam pana umpli oala (sper ca nu gatesti intr-un cazan, totusi).

Lasa sa fiarba totul la foc mic pana cand carnea da in clocot de cateva ori si aduna constiincios spuma care se tot incapataneaza sa apara deasupra. Cand ai convins-o in sfarsit sa nu mai apara, adauga morcovii taiati rondele, radacina de patrunjel cubulete si cartofii tot cubulete, dar mai mari si asteapta frumusel sa fiarba, nu inainainte de a potrivi de sare, piper si chimen.

Intre timp, ocupa-te de aluatul pentru galuste. Sparge ouale, presara deasupra 3-4 linguri de faina si jumatate de lingurita de sare si amesteca. Dupa ce s-a omogenizat, mai adauga faina, si continua sa amesteci. Cata faina trebuie pusa pana la sfarsit nu as putea sa iti spun exact. Poti pune pana cand amestecul se dezlipeste frumos de pe vas sau poti sa pui o idee mai putin, cum am facut eu, pentru a obtine niste galuste mai pufoase. E adevarat ca daca faci asa galustele tale vor fi total diforme, dar parca gustul este mai bun.

Cand cartofii sunt aproape fierti, este momentul sa adaugi galustele. Ideal este sa le faci cat mai mici, ca sa se fiarba bine. Poti sa fi elegant si sa folosesti o lingurita sau poti pur si simplu sa rupi cu mana aluat si sa il pui in supa.

Acum nu mai trabuie decat sa lasi inca 10 minute sa fiarba si sa servesti, eventual cu un ardei iute langa si putin patrunjel presarat deasupra. Pofta buna!

Fatteh

Bun, sper ca suntem cu totii de acord ca a venit momentul sa gatim ceva cu nume mai exotic, asa ca astazi facem fatteh. Ce e asta? Pe scurt o mancare traditionala libaneza cu pui, iaurt si paine araba. Si care, spre usurarea ta, nici nu e prea greu de facut.

Ingrediente:

1 piept de pui (cel mai bine e sa fie dezosat)
300-350 g de iaurt nu prea slab
3 bucati de paine araba sau lipie sau cum vrei tu sa ii zici
3 catei de usturoi
curry, boia de ardei iute, piper boabe, foi de dafin, sare
4 linguri de ulei de masline
si un ingredient pe care eu nu l-am gasit: tahini, o pasta facuta din seminte de susan

Intai si intai ia pieptul de pui si pune-l la fiert in apa: nu multa, doar cat sa il acopere. Apa in care adaugi condimentele, adica curry, boiaua, piperul si foile de dafin. Cand aproape a terminat de fiert, poti sa pui si niste sare.

Intre timp - adica intre timpul in care ai pus puiul la fiert si timpul in care il iei de pe foc - pregatesti lipia si sosul de iaurt. Lipia o rupi in bucati nu prea mari si o lasi sa astepte deocamadata. Iaurtul il amesteci cu 2-3 lingurite de tahini. In caz ca ai retinut ce am zis mai sus, poate iti amintesti ca eu nu am gasit tahini asa ca l-am amestecat cu putin ulei de orez. De ce tocmai ulei de orez? Habar n-am, aveam la indemana si m-am gandit ca orezul seamana cu susanul. Ce, tie nu ti se pare? Ma rog, poti incerca si cu ulei de masline daca magazinul tau sta la fel de prost la capitolul ingrediente libaneze. Adauga tot in iaurt si usturoiul pisat bine-bine si sareaza dupa gust.

Cand consideri ca pieptul de pui e suficient de fiert il scoti din apa si il lasi pe o farfurie sa se raceasca pana cand il poti rupe in bucatele cu propriile-ti manute fara sa risti un accident casnic. Fii atent, asta nu inseamna ca il lasi sa se raceasca de tot, pentru ca ar fi dragut ca mancarea sa fie totusi putin calduta.

Chiar inainte de a servi prajeste bucatelele de lipie intr-o tigaie, cu putin ulei de masline. Ideea e sa le prajesti pana devin crocante. Acum asaza-le pe o farfurie, pune deasupra carnea de pui rupta fasiute si toarna peste ele sosul de iaurt. Si acum cireasa de pe tort: mai pune repejor doua linguri de ulei de masline in tigaie, caleste niste boia de ardei in el pentru cateva secunde si toarna-o deasupra celorlalte ingrediente. Atentie! Cand am zis cateva secunde, am zis cateva secunde, altfel boiaua cauta o culoare dubioasa si un gust care nu mai e deloc dubios, pentru ca e de-a dreptul amar.

Serveste imediat, pentru ca daca se raceste nu mai e buna lipia prajita. Pofta buna!

Spaghete cu ton si sos de rosii

Da stiu, este o reteta cat se poate de simpla, dar de asta ar trebui sa fii chiar bucuros nu? Tie ti-e lene sa gatesti, mie mi-e lene sa scriu retete mai lungi... Vezi ca ne intelegem?

Ce ingrediente ne trebuie?

2 cutii de ton bucati (bine, poti sa pui si maruntit, dar atunci tonul nu prea se va diferentia de sos. Nu ca ar fi vreo problema, dar poate vrei sa arate mai sexi...)
2 linguri de ulei de masline
2 rosii
4 catei de usturoi
2 linguri de pasta de tomate sau o jumatate de cana de bulion
4 linguri de parmezan
busuioc (sau frate-su din Italia, oregano), sare, piper
si, ingredientul surpriza: spaghete

Fierbe spaghetele intr-o oala de apa in care ai pus in prealabil sare. Daca te gandesti ca le-ai putea sara si dupa, eu iti sugerez sa ma asculti: sarea pusa in apa de fiert face spaghetele sa nu se lipeasca de oala. Dar daca vrei sa te distrezi apoi cu ele dezlipindu-le nu ma impotrivesc.

Separat pune niste intr-o tigaie mai incapatoare uleiul la incins. Taie rosiile feliute si pune-le in ulei sa se caleasca putin. Desfa conservele de ton, scurge-le cat poti de bine si adauga-le si pe ele in sus numita tigaie. Pune deasupra usturoiul pisat si sosul de rosii, adauga niste apa daca nu ti se pare suficient de lichid, sareaza si lasa-le cateva minute sa fiarba impreuna.

Inainte de a stinge focul adauga busuiocul. Nu, nu ti-am zis sa il adaugi acum pentru ca am uitat de el in paragraful de mai sus, ci din cauza ca daca il lasi sa fiarba prea mult nu mai are o aroma atat de puternica. Amesteca bine, asteapta rabdator pana ”nu mai fierb odata pastele alea?” si apoi amesteca pastele cu compozitia din tigaie. Dupa ce le-ai scurs, evident. Presara parmezanul deasupra si ta-taaaam... o cina in doi timpi si trei miscari. Pofta buna!